Emoțiile sunt normale

Cere informații

Gestionarea emoțiilor

Persoanele care au părinți în vârstă ajung adesea la un moment în care realizează pentru prima dată că părintele lor pare să îmbătrânească. Acest lucru poate avea loc în urma unei internări în spital sau a unui eveniment major de viață cum ar fi decesul unuia dintre soți, când părinții care fuseseră odată o sursă de forță și sprijin acum par fragili și mai slabi. Realizarea acestui lucru poate deschide ușa spre multe emoții, inclusiv frică, tristețe, nostalgie, îngrijorare, anxietate și chiar furie. Dacă apar situații în care este nevoie să intervii, emoțiile pot deveni și mai complicate și poate fi utilă implicarea altor persoane.


Dinamica familiei

Vestea bună este că familiile intră împreună în această călătorie. Însă există și o veste rea: da, ați ghicit-o – familiile intră împreună în această călătorie :). Ajutarea unui părinte care îmbătrânește poate aduce la suprafață ceea ce este mai bun și mai rău într-o persoană.

Atunci când este nevoie de luarea unei decizii majore pot apărea o varietate de reacții. În general, reacția fiecărei persoane va fi conformă cu personalitatea sa obișnuită, dar mult exagerată. Cei care tind să se îngrijoreze, se vor îngrijora, cei cărora le place să nege, pot să nu acționeze, „cercetătorul” va începe să adune informații, iar persoana „responsabilă” va dori să-i controleze pe toți. Aceste dinamici sunt și mai complicate atunci când unii membrii ai familiei trăiesc aproape de persoana dragă, iar ceilalți trăiesc departe.

În cazul cel mai fericit, familiile au început să discute despre îmbătrânire și despre opțiunile pentru viitor înainte să apară o nevoie imediată de ajutor pentru persoana în vârstă. Atunci când se produce un eveniment care precipită lucrurile, aceste discuții prealabile pot simplifica mult situația și luarea unei decizii. Totuși, va exista un sentiment de incertitudine emoțională și cel mai probabil o perioadă cu sentimente disproporționate atunci când vine momentul luării deciziilor cu și pentru persoana în vârstă, care se află într-o fază în care are nevoie de asistență. Acest lucru tinde să amplifice nivelurile de stres ale aparținătorilor.


Gestionarea emoțiilor complexe

Pentru majoritatea copiilor ajunși adulți emoțiile legate de ajutarea unui părinte vârstnic sunt complicate deoarece în timp ce își ajută părintele să își gestioneze emoțiile, copilul adult își procesează propriile sentimente. Acestea pot implica sentimente de pierdere a casei familiale și/sau al rolului părinților în familie, temeri legate de finanțe, probleme nerezolvate cu părintele, conștientizarea propriei îmbătrâniri, mortalități și resentimentul pentru faptul de a fi forțat să intre în rolul de îngrijitor într-o perioadă care este, cel mai probabil, foarte aglomerată în viața sa. Și apoi mai există eternul sentiment de vinovăție, care este, aparent, universal.

Ca și cum nu ar fi de ajuns să ai de-a face cu realitățile zilnice descurajatoare legate de ajutarea unui părinte în vârstă – decizii de luat, sarcini de îndeplinit, rezolvarea problemelor financiare și legale, probleme medicale, etc. — partea emoțională poate fi cea mai epuizantă dintre toate. Și aceasta tinde să ducă la mai mult stres.

Deci, ce ar trebui să facă o persoană cu toate emoțiile care însoțesc această perioadă din viață? Ei bine, răspunsurile sunt la fel de multe ca și situațiile, însă există câteva principii generale pe care le poți aplica în majoritatea situațiilor.


Emoțiile se schimbă

Sentimentele de stres din timpul unei perioade de schimbare pentru părintele tău în vârstă sunt normale. Nu este ceva neobișnuit să îți dai seama că ai de-a face cu sentimente precum furia, resentimentul, îngrijorarea și vinovăția. Iată câteva ponturi despre cum poți să faci față acestor sentimente:

FURIA. Furia este ceva ce simțim cu toții din când în când. De obicei este o emoție secundară care acoperă tristețea sau spune că poate fi nevoie de stabilirea unei limite. În cazul furiei totul este să o identifici și să găsești o cale sănătoasă de a o exprima și elibera. Pentru a rezolva starea de furie, întreabă-te:

  • Mă simt rănit/ă de ceva ce a spus sau făcut cineva? Am nevoie să mă supăr, să vorbesc cu cineva pentru a rezolva situația? Sau, poate, să mă eliberez de ceva?
  • Vorbesc prea mult, permițând să fiu tratat nepotrivit sau spunând Da când de fapt vreau să spun Nu? Trebuie să stabilesc o limită sau trebuie să fiu mai asertiv/ă?

RESENTIMENTUL. Resentimentul este o emoție care poate apărea în familii unde unul dintre frați face mai mult decât ceilalți. Poate fi rezultatul unor așteptări neîndeplinite sau al faptului de a fi pus în situația de a avea grijă de cineva când simți că nu ai de ales. Poate fi greu de acceptat că ai resentimente, pentru că tu nu crezi că ar trebui să simți asta. Pentru a rezolva resentimentul, întreabă-te:

  • Îmi asum mai multe sarcini decât ar trebui? Trebuie să am o discuție cu ceilalți membrii ai familiei și să ne împărțim responsabilitățile?
  • Am așteptări nerealiste de la mine și de la ceilalți? Sunt dispus/ă să renunță la aceste așteptări?
  • Ce trebuie să fac ca să am grijă de mine?

ÎNGRIJORAREA. Îngrijorarea este normală atunci când ajuți un părinte în vârstă a cărui stare de sănătate poate fi schimbătoare sau incertă. Îngrijorarea ne poate da un sentiment fals că avem un oarecare control atunci când ne simțim fără control. Dar îngrijorarea poate deveni o atenție obsesivă asupra lui „și dacă..” și poate conduce la și mai mult stres. Pentru a rezolva îngrijorarea, întreabă-te:

  • Ce anume controlez în această situație?
  • Cum pot să trăiesc fiecare zi pe rând, una după alta?
  • Ce fel de măsuri pot lua pentru a ajuta la reducerea îngrijorărilor mele?
  • Pot să îmi aloc o parte din zi pentru a-mi face griji (intenționat) și apoi să las grijile de o parte pentru restul zilei?

VINOVĂȚIA. Vinovăția este o emoție universală pentru cei care au grijă de o persoană dragă. Majoritatea vinovăției provine din așteptările nerealiste pe care le avem de la propria persoană. Dacă te trezești spunându-ți des „ar fi trebuit să”, probabil că alimentezi acest sentiment de vinovăție. Ai răbdare cu tine însăți, în mod sigur faci tot ce poți. Pentru a scăpa de sentimentul de vinovăție, întreabă-te:

  • Am de la mine aceleași așteptări pe care le-aș avea de la alții, de exemplu de la un alt membru al familiei sau de la un prieten?
  • Îmi aloc timp să am grijă de mine și cer ajutor atunci când mă simt depășit/ă?

Dacă simți aceste emoții și poate și altele legate de ajutarea unui părinte în vârstă, nu uita, nu ești singur în situația asta. La Rezidența pentru vârstnici Valea Izvoarelor înțelegem această incertitudine emoțională și suntem aici să te ascultăm, să te înțelegem și să te ajutăm să găsești o soluție. Contactează echipa Valea Izvoarelor la numărul de telefon indicat mai sus sau completează formularul din partea de sus a paginii pentru a primi ajutorul pe care îl cauți.