În jurul vârstei de 50 de ani, Beethoven a scris 33 de variațiuni pentru pian pe un vals de Anton Diabelli. Cunoscute ca Variațiunile Diabelli, acestea sunt considerate a fi printre cele mai importante variațiuni pentru un instrument cu claviatură.

La puțin timp după ce a împlinit 70 de ani, Jane Fonda a fost invitată să joace în piesa de teatru 33 de Variațiuni, de Moisés Kaufman. Personajul său era un muzicolog contemporan care încerca să înțeleagă de ce și-a petrecut Beethoven 3 ani din ultimul deceniu de viață scriind 33 de variațiuni pentru un vals considerat a fi destul de banal. Jane Fonda se declară încântată și fermecată de ultimul monolog al personajului său, care arată tocmai faptul că exigențele înaintării în vârstă, care ne fac să încetinim ritmul, pe de altă parte ne cresc percepția și capacitatea de a privi lucrurile în profunzime.

Personajul său începea prin a crede că Beethoven compusese acele variațiuni ca să-i arate Vienei excepționalul său talent creator. Până la finalul piesei, însă, a aflat că Beethoven știa prea bine că acel vals era o piesă muzicală simplă, pe care oamenii dansau în berării. Dar, explorându-i profunzimile, marele compozitor a identificat și a creat 33 de variațiuni, transformând un vals de 50 de secunde într-o excepțională compoziție de 50 de minute. Iată cum, chiar bolnav și surd fiind, Beethoven ne-a arătat tuturor că, dacă încetinești ritmul (indiferent dacă alegi să o faci sau dacă ești forțat să o faci) ajungi să vezi cum ceea ce la suprafață pare banal se poate dezvolta în ceva de-a dreptul excepțional.

Te întrebi dacă trebuie să fii Monet, Cézanne sau Beethoven ca să culegi roadele maturității tale? Știi bine că nu! Trebuie doar să nu privești într-atât înspre limite, încât să nu mai ai ochi pentru daruri. Să nu te concentrezi atât de mult pe ce ți se ia, încât să-ți scape ce ți se oferă.

Iată câteva dintre darurile înaintării în vârstă:

TE POȚI BUCURA DE PLĂCEREA ZĂBAVEI

Cu trecerea anilor, suntem nevoiți să încetinim ritmul, dar în multe situații ritmul mai lent este, de fapt, ritmul natural al vieții. Sunt multe și importante lucrurile care nu se pot face în viteză, în timp ce ritmul mai domol este de multe ori cel firesc și adevărat, care asigură funcționalitatea lucrurilor și aduce bucurie și împlinire în viața noastră.

„De ce a disparut plăcerea zăbavei?” se întreabă scriitorul Milan Kundera în romanul Lentoarea. Zăbava înseamnă nu inactivitate, ci contemplare, reflecție, introspecție, creație, reconectare la sine și la adevărurile noastre interioare – cele pe care putem construi solid și din care ne putem inspira. Zăbava mai înseamnă și odihnă, căreia de multă vreme nu-i mai acordăm importanța cuvenită.

Să ne bucurăm de plăcerea zăbavei, așadar! Ne ajută să ne clarificăm prioritățile. Înțelegem ce este cu adevărat important în viață – de la obiecte și activități, până la oameni și angajamente. Ne clarifică valorile, alegerile și deciziile. Astfel, în viața noastră va fi mai mult loc pentru ceea ce are cu adevărat sens pentru noi și ne aduce bucurie. În plus, zăbava aduce armonie în relațiile cu oamenii, pentru că ne dă tuturor timpul și energia pentru a ne înțelege unii pe alții mai bine.

AI MAI MULTE RESURSE

Ai mai mult timp și înțelepciune, ai prieteni mai mulți sau mai bine aleși și mai adevărați, ai mai mulți bani puși deoparte, poate. Știi să recunoști oportunități și să evaluezi mai bine riscuri. Știi să iubești mai bine. Ai mai multă încredere în tine, ai mai multă conștiință de sine. Dacă pierzi din energia fizică, pe de altă parte câștigi în energie mentală și sufletească, care are multă valoare și aduce o mare și importantă contribuție în viață și în lume. Ai de îndeplinit un rol pe care numai la această vârstă îl poți îndeplini.

AI MAI MULTĂ GRIJĂ DE TINE

Acum înțelegi ce e cu adevărat bine pentru tine. Pui mai mare preț pe sănătatea ta, pe starea ta de bine. Știi care sunt resursele de care ai nevoie pentru a funcționa optim, pentru a fi eficient și creativ, pentru a fi cu adevărat prezent în viața ta – atât pentru cei dragi, cât și pentru tine.

AI MAI MULTĂ EMPATIE

Cunoscându-te mai bine pe tine, îi înțelegi și pe ceilalți mai bine. Asta aduce mai multă iubire și compasiune în viața ta, face ca prieteniile să fie mai bune, relațiile mai stabile, parteneriatele mai solide.

AI MAI MULTĂ ÎNCREDERE ÎN JUDECATA TA

Te cunoști și te înțelegi mai bine, îți cunoști valorile, știi ce crezi. Te lași inspirat, dar nu neapărat influențat de ceilalți. Eliberat de presiunea judecății celor din jur, ești autentic și îți urmezi pasiunile. Poate pierzi din memorie, dar câștigi înțelepciune.

EȘTI MAI MULT FLEXIBIL DECÂT PERSEVERENT

Energia și forța de a străbate, pe care le aveai în tinerețe, își au rostul lor. Dar flexibilitatea pe care o câștigi cu vârsta – pentru că ai văzut multe și ai înțeles multe, pentru că știi că nimic nu e bătut în cuie și tot ce e viu se transformă, pentru că știi că există mai multe variante, opțiuni, posibilități și șanse – îți dau o forță și o reziliență la care mulți tineri încă nu au ajuns și în care încă nu au încredere.

TE DEMONSTREZI MAI PUȚIN ȘI TE DĂRUIEȘTI MAI MULT

Devii interesat de ce se poate face pentru ca lucrurile să meargă mai bine – în lume și pentru ceilalți, nu numai pentru tine. Pur și simplu viziunea ta se lărgește, trece dincolo de tine, devine mai cuprinzătoare, mai cosmică. E vorba despre ceea ce se numește „transcendența sinelui”. Vrei mai mult să participi și să te bucuri de dansul lumii și al vieții, decât să te evidențiezi, să te demonstrezi, să te iei la întrecere cu alții. Te interesează mai mult bunul mers al lucrurilor, decât să strălucești sau „să fii cel mai tare”. Cauți să fii mai mult interesat decât interesant. Trăiești cu intenție. Îți pui energia și resursele în slujba lucrurilor importante și cu sens. Faptul că înțelegi și îți asumi rolul în marea schemă a lucrurilor te ajută să-ți împlinești menirea, să te bucuri de viață și să privești în viitor.

În cartea sa, Prime Time, Jane Fonda scrie că „Dumnezeu nu se uită după premii și distincții, ci după răni și cicatrici. Rănile și cicatricile – acolo intră în joc sufletul nostru”. Așa că Jane ne îndeamnă „să ne creștem sufletul, să fim cât mai autentici și mai întregi posibil. Nu trebuie să fim perfecți”, spune ea, „trebuie să fim întregi – iar asta înseamnă să fim autentici, să nu fim înstrăinați de nicio parte din noi înșine, să nu ne sperie nicio parte din noi înșine”. De altfel, numai când ești autentic ai acces la toate resursele tale – atât pentru a fi rezilient, cât și pentru a fi fericit.

Prin urmare, bucură-te de darurile vieții tale! Viața bună începe acum!