Iubirea este marea poveste a vieții omului. O visăm, o căutăm, ne-o imaginăm, o cântăm, o scriem, ascultăm poveștile de iubire alte altora. Ne-o imaginăm mereu desăvârșită și încântătoare, alinătoare și senină, o nesfârșită sursă de bucurii.
Într-adevăr, iubirea este o resursă nesfârșită, dar bucuriile nu sunt fără sfârșit (ceea ce nu le face decât cu atât mai prețioase). Iubirea este la fel de complexă ca viața. Și tot ca viața, iubirea este plină de învățăminte.

Andrew Wyeth, On the Edge
ANDREW WYETH
Andrew Wyeth este unul dintre cei mai de seamă pictori realiști ai secolului al XX-lea. Când se afla la început de drum – atât în carieră, cât și în căsnicie – iar lucrurile erau încă neconsolidate și fragile, Andrew a primit o propunere de colaborare din partea unei publicații renumite, The Saturday Evening Post. Avea să fie un parteneriat pe termen lung, cu remunerație stabilă, care i-ar fi asigurat recunoaștere și i-ar fi adus credibilitate. Părea să fie o ocazie „de neratat”.
Deși viața lor era departe de a fi ușoară, soția pictorului i-a spus imediat: „Dacă accepți propunerea asta, te părăsesc. Așa nu vei ajunge niciodată un mare pictor”. Andrew Wyeth a refuzat oferta și i-a mulțumit întotdeauna soției sale, „o femeie foarte inteligentă și un mare susținător al artei mele”, după cum declară el însuși în cartea Wisdom (Cartea înțelepciunii), a fotografului Andrew Zuckerman.

Esther Perel. fotograf: Ernesto Urdaneta
ESTHER PEREL
„Calitatea relațiilor este cea care determină calitatea vieții noastre”, crede Esther Perel, o binecunoscută și foarte îndrăgită terapeută belgiană. Esther a scris mai multe cărți, susține conferințe la TED Talks și realizează podcast-uri despre relațiile de cuplu și relațiile din mediul profesional.
În numeroase ocazii, Esther a povestit despre situațiile în care, aflându-se într-un loc public, reușea să-și dea seama foarte ușor care dintre oamenii prezenți se aflau într-o relație de cuplu și care nu. Esther constată că cel mai frumos ne purtăm cu oamenii cu care nu ne aflăm în relație de cuplu. Ne punem în valoare și ne străduim pentru ceilalți – colegi de serviciu, prieteni, colaboratori, parteneri, străini. Lor căutăm să le facem impresie bună, pe ei vrem să-i convingem, să-i cucerim, să-i impresionăm. Lor vrem să le arătăm că suntem interesanți, inteligenți, fermecători, merituoși, demni de atenție și admirație. În fața lor ne punem în scenă energia, calitățile, abilitățile.
Partenerului nostru de viață îi rămân resturile: oboseala și migrena de la final de zi, frustrările și durerile pe care de ceilalți le-am ascuns cu grijă, lipsa de energie și de chef, partea administrativă a vieții noastre, dominată de reflexe și de automatisme, pe care rareori o însuflețim cu prezență atentă și considerație, cu tandrețe și inspirație.

Toni Morrison. fotograf: Timothy Greenfield
TONI MORRISON
Toni Morrison este o mare scriitoare americană, câștigătoare a premiului Pulitzer și a premiului Nobel. Într-unul din interviurile sale, Toni a vorbit despre iubirea de mamă:
„Când copilul intră în cameră – că e copilul tău sau al altcuiva – ți se luminează fața? Copilul asta așteaptă, asta caută să vadă. Mamă fiind, îmi amintesc că atunci când îmi vedeam copiii intrând în cameră, mai întâi mă uitam să văd dacă se spălaseră și pieptănaseră, dacă erau îmbrăcați cum trebuie. Când faci asta, tu crezi că-ți arăți iubirea pentru ei, dar nu-i așa, pentru că ceea cei văd ei este fața care îi privește critic, iscoditor, căutând să vadă ce-i în neregulă la ei. Când mi-am dat seama de asta, am început să fiu atentă și m-am străduit ca fața mea să le arate copiilor mei ceea ce simțeam, de fapt, în inima mea: că mă bucur să-i văd.”
Fă-i loc luminii pe chipul tău, așadar – pentru toți oamenii pe care îi iubești, pentru tine. Și, după cum bine spune pictorul Andrew Wyeth:
Crede în tine și crede în iubire! Iubește ceva!
Trebuie să învățăm să iubim ceva cu adevărat.
Totul se reduce la iubire.